"Dynamis" Cluj Napoca

Sabatul şi mediul

Scoala Sabat — Wed, 22 Feb 2012 10:00:06 +0000

Studiul 8

Miercuri , 22 februarie 2012

6. Ce adevăr enunţat în Prov. 27:20 influenţează în mod direct înţelegerea grijii faţă de natura creată de Dumnezeu şi a efectelor exploatării resurselor asupra mediului?

Proverbe 27

20. După cum Locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.

După cum se afirma şi în declaraţia oficială a bisericii, problemele actuale legate de mediu se datorează în parte „egoismului omului şi dorinţei lui de a acumula tot mai mult printr-o producţie tot mai crescută, prin consumul fără limite şi prin epuizarea resurselor neînlocuibile”. Cu alte cuvinte, oamenii vor să aibă din ce în ce mai mult şi singurul loc de unde pot să obţină ceea ce îşi doresc este pământul. Problema nu este folosirea resurselor naturale, ci faptul că omul nu se satură niciodată, oricât de mult ar avea. Când ai întâlnit ultima oară o persoană care să spună că este mulţumită cu banii pe care îi are?

În acest context, Dumnezeu i-a oferit omului darul Sabatului.

7. Citeşte Ex. 20:8-11 şi Neem. 13:16-19. De obicei studiem aceste pasaje în alte contexte, dar să le studiem de data aceasta în contextul efectului benefic pe care îl are păzirea Sabatului (prin încetarea lucrului, a activităţii de câştigare a banilor şi a activităţii profesionale) asupra mediului.

Exodul 20

8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Neemia 13

16. Mai erau şi nişte tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim.

17. Am mustrat pe mai marii lui Iuda şi le-am zis: “Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, pângărind ziua Sabatului?

18. Oare n-au lucrat aşa părinţii voştri, şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!”

19. Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.

Sabatul este ziua în care comemorăm faptul că Dumnezeu a creat lumea (iar lucrul acesta ar trebui să fie suficient pentru a ne face conştienţi de modul în care să ne raportăm la ea), dar este şi ziua în care ne oprim din căutarea de a câştiga bani. Când păzim Sabatul, când punem deoparte în mod deliberat a şaptea parte din viaţa noastră, săptămână de săptămână, fără nicio excepţie, ne aducem aminte că viaţa nu înseamnă în primul rând a face bani şi totodată ne ferim de acele ocupaţii care dăunează pământului, atunci când se munceşte exagerat.

Cum te-a ajutat păzirea Sabatului să îţi înfrânezi lăcomia şi dorinţa de a avea mai mult? De câte ori ai fost ispitit să calci Sabatul din dorinţa de câştig?

Sursa: www.studiu-biblic.ro

Grija faţă de ceea ce a creat Dumnezeu

Scoala Sabat — Tue, 21 Feb 2012 10:00:04 +0000

Studiul 8

Marti , 21 februarie 2012

Problema mediului şi a grijii faţă de natură nu este abordată în Biblie în mod specific şi direct, ca în cazul altor subiecte. Totuşi Biblia ne oferă principiile pe care să le aplicăm în toate domeniile vieţii, inclusiv în problema atitudinii faţă de mediu.

4. Ce principii ne sunt oferite în Matei 22:37-40? Cum ne influenţează ele atitudinea faţă de problemele ecologice, mai ales ţinând cont de faptul că întrebuinţarea greşită a mediului poate avea efecte foarte dăunătoare asupra oamenilor?

Matei 22

37. Isus i-a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Încă de la începutul ei, Biblia ne oferă câteva indicii despre chemarea omului de a fi administrator al lucrurilor pe care Dumnezeu i le-a dat pe pământ. Deşi principiile acestea au fost date într-un anumit context, nu avem motive să credem că ele nu ar mai fi valabile astăzi.

5. Ce spune Geneza 2:15? Care trebuia să fie atitudinea omului faţă de natură?

Geneza 2

15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Observăm aici o relaţie de reciprocitate. Dumnezeu a creat acest mediu frumos pentru om şi i l-a oferit în dar. Care trebuia să fie atitudinea lui Adam faţă de Grădina Edenului? El trebuia să o lucreze şi să o păzească. Cuvântul tradus aici cu „să o păzească” provine din rădăcina cuvântului ebraic smr, care are sensul de „a veghea”, „a păstra” sau „a ocroti.” Prin urmare, încă de la început, chiar şi în lumea de dinainte de căderea în păcat, Adam era chemat să fie administrator al mediului în care a fost aşezat. Dumnezeu nu i-a spus să îl exploateze, să îl folosească pentru scopurile sale egoiste şi să scoată din el tot ce poate. Dimpotrivă, i s-a spus să lucreze pământul şi să-l protejeze.

Avem motive să credem că acest principiu s-a schimbat? Dacă Adam a primit această însărcinare în lumea neatinsă de păcat, cu cât mai importantă este buna administrare a pământului în lumea distrusă de păcat!

Eşti familiarizat cu problemele de mediu? Eşti preocupat de ele? Cât de importante sunt ele pentru tine? Fii pregătit să-ţi prezinţi răspunsurile la Şcoala de Sabat.

Sursa: www.studiu-biblic.ro

Seminarii de sănătate – 24-26 februarie 2012

admin — Mon, 20 Feb 2012 19:22:20 +0000

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea Dynamis te invită la ciclul de Seminarii de Sănătate, după cum urmează:

Vineri, 24 februarie 2012, ora 18

IMPACTUL ALIMENTAŢIEI ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Sâmbătă, 25 februarie 2012, ora 18

CANCERUL ŞI OBEZITATEA

Duminică, 26 februarie 2012, ora 16

INCIDENŢA BOLILOR CARDIOVASCULARE ÎN ROMÂNIA

Prezintă: Prof. univ. dr. LAZĂR ONISÂI, decanul Facultăţii de Medicină din Braşov, medic specialist în Medicină Internă şi Neurologie

Te aşteptăm în Cluj-Napoca pe strada Republicii, nr. 101 să-ţi iei porţia de sănătate!

O declaraţie despre grija faţă de natură

Scoala Sabat — Mon, 20 Feb 2012 10:00:03 +0000

Studiul 8

Luni , 20 februarie 2012

„Adventiştii de ziua a şaptea cred că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, reprezentându-L astfel pe Dumnezeu în calitate de administrator al Său, care să stăpânească peste natură cu credincioşie şi în mod productiv.

Din nefericire, corupţia şi exploatarea au pătruns în modul de administrare a acestui domeniu de responsabilitate a omului. Oamenii participă tot mai mult la distrugerea megalomană a resurselor planetei, urmarea fiind suferinţa pe scară largă, tulburările din natură şi ameninţarea schimbărilor de climă. Cercetările ştiinţifice trebuie să continue, dar este clar, din dovezile adunate, că emisia tot mai crescută de gaze nocive, subţierea stratului protector de ozon, distrugerea masivă a pădurilor din America şi aşa-numitul efect de seră sunt toate o ameninţare a ecosistemului pământului.

Aceste probleme sunt cauzate în mare parte de egoismul omului şi de dorinţa lui de a acumula tot mai mult printr-o producţie tot mai crescută, prin consumul fără limite şi prin epuizarea resurselor neînlocuibile. Cauza crizei ecologice este lăcomia omului şi refuzul lui de a fi un administrator bun şi credincios în limitele stabilite de Dumnezeu la creaţiune.

Adventiştii de ziua a şaptea promovează un stil de viaţă simplu şi sănătos şi nu sunt adepţii consumerismului fără limită, ai acumulării de bunuri şi ai producerii de deşeuri. Noi facem apel la respect faţă de natură, la utilizarea raţională a resurselor pământului, la reevaluarea nevoilor personale şi la reafirmarea demnităţii vieţii create.” – Comitetul Administrativ Adventist (ADCOM); (material publicat cu ocazia Sesiunii Conferinţei Generale de la Utrecht, Olanda, 29 iunie – 8 iulie 1995)

3. Cum ne ajută textele următoare să înţelegem argumentele pe care se bazează declaraţia bisericii? Gen. 1:1,26; 9:7; Ps. 24:1; 100; Iacov 5:1,2,4,5; Evr. 1:3.

Geneza 1

1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

26. Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.“

Geneza 9

7. Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!”

Psalmul 24

1. Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Psalmul 100

1.Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!

2. Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.

3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.

4. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.

5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui, din neam în neam.

Iacov 5

1. Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi.

2. Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii.

4. Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

5. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.

Evrei 1

3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Dacă am crede că pământul a apărut la întâmplare, că el este rezultatul acţiunii unor forţe reci şi nemiloase, atunci dorinţa de a-l exploata în folosul nostru ar fi aproape scuzabilă. Noi însă credem că lumea aceasta e creată şi susţinută de Dumnezeu şi dorinţa noastră este să fim nişte buni administratori ai ei.

Ce efect are egoismul asupra raportării tale la mediu? De ce este greşită afirmaţia: „Orice aş face eu nu contează, pentru că sunt un singur om”?

Sursa: www.studiu-biblic.ro

Azi poate fi ”nunta” ta!

admin — Mon, 20 Feb 2012 06:15:29 +0000

13. Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui faraon şi spune-i: ” ……….

15. Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.

16. Dar te-am lăsat să trăiești ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

”Te-am lăsat să trăiești”. Această declarație a lui Dumnezeu nu lasă loc pentru a gândi că viața este este un produs pe care este trecut un termen de valabilitate stabilit de dinainte cât va dura. Dimpotrivă, viața este un dar zilnic primit de Sus, este o dovadă a bunăvoinței Lui și în același timp este o dovadă a încrederii Lui în noi prin faptul că în fiecare nouă zi Dumnezeu se așteaptă să-I împlinim așteptările.

Este uimitor să încerci să înțelegi îndelunga răbdare și dragostea pe care a avut-o Dumnezeu față deFaraon. Atâtea promisiuni încălcate obraznic de către acesta și tot atâtea dovezi ale harului din partea lui Dumnezeu pentru el.

Înainte de a cădea cea de-a șaptea plagă, Dumnezeu este nevoit să explice ”verde-n față” lui Faraon că aceste încercări dar și dovezi de har, au fost lăsate ca ”puterea Lui să fie văzută iar Numele Lui să fie vestit peste tot pământul”. Cu alte cuvinte Dumnezeu pare să-i spună: ”Faraon, tu trebuie să știi din capul locului, că indiferent ce faci tu, Eu voi fi glorificat, însă poți alege și azi dacă glorificare Mea va fi prin supunerea ta sau prin zdrobirea ta. Te-am lăsat să trăiești tocmai ca să-ți hotărăști locul în istorie. Indiferent de alegerile tale, Numele Meu se va pomeni peste veacuri și în veci, însă este alegerea ta dacă să fie amintit și numele tău, sau uitat pe veci.”

Dumnezeu nu va fi mai mult Dumnezeu prin faptul că Ii suntem supuși și nici mai puțin Dumnezeu prin împotrivirea noastră. Universul Îl va da slavă oricare vor fi alegerile noastre, dar de ce să nu trăim viața în ascultare de El, numărându-ne printre cei care-L adoră. Fără Dumnezeu viața este absurdă, fără Dumnezeu omul nu va avea nici o istorie și nici un viitor.

Tu și cu mine existăm pentru că am primit de la Dumnezeu și azi undă verde pentru viață. 24 de ore ca să trăiești altfel. Dacă ieri ai încheiat ziua cu regrete și azi citești ceea ce scriu este fiindcă Dumnezeu a hotărât să-ți lase timp să transformi azi regretele de ieri, în împliniri. Dacă ai încheiat ziua de ieri prin gesturi, cuvinte și atitudini lipsite de iubire, iar azi ești din nou în viață este că Dumnezeu dorește ca să îndrepți greșelile de ieri prin gesturi, cuvinte și atitudini de iubire și tandrețe.

Dacă azi trăiești să nu uiți că ai la dispoziție o zi nouă pentru a deveni un om nou. Te-ai gândit vreodată că modul de viață din ziua de azi ar putea fi criteriul primirii sau nu, a zilei de mâine?

Gândește-te un moment la darul zilei de azi: 24 de ore curate, albite prin sânge nobil de Dumnezeu și acordate pe temeiul harului divin, ți-au fost puse la dispoziție pentru a le trăi în și spre excelență. Nu-ți șifona ziua de azi cum ai făcut cu cea de ieri și nu păta clipele de azi cu murdăriile de ieri și de alte zile trecute. Azi este un alt mod prin care Dumnezeu îți spune ”Te iubesc!” Fiecare zi oferită de Dumnezeu este ca o mireasă îmbrăcată în alb așteptându-și mirele; azi poate fi ”nunta” ta.

Sursa: www.danielbota.ro

Natura, cartea lui Dumnezeu

Scoala Sabat — Sun, 19 Feb 2012 05:22:45 +0000

Studiul 8

Duminica , 19 februarie 2012

Natura este unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu ne descoperă înţelepciunea şi iubirea Sa. Dar, din pricina păcatului omului, şi natura a avut de suferit şi suferă şi acum. Cu toate acestea, noi avem siguranţa că Domnul va reveni curând şi va face toate lucrurile noi, aşa cum a promis.

Lăsând la o parte modul ciudat de a acţiona şi exagerările adepţilor anumitor organizaţii ecologiste sau de apărare a drepturilor animalelor, care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de problemele de mediu?

1. Ce spune Biblia despre soarta finală a pământului? Ce efect are sau ar trebui să aibă această învăţătură asupra felului în care ne raportăm la mediu? Ce ne spun următoarele texte?

2 Petru 3

10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Isaia 51

6. Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

Isaia 65

17. Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

Apocalipsa 21

1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

Biblia este mai mult decât clară: pământul acesta este sortit distrugerii, iar Dumnezeu promite că îl va reface, că îl va re-crea. El va face „un cer nou şi un pământ nou”. Această învăţătură nu este nici pe departe o scuză pentru a abuza sau pentru a exploata mediul (după cum vom vedea în studiul de săptămâna aceasta), dar ea ar trebui totuşi să ne ferească şi de greşeala de a face din pământ şi din mediu un idol, cum au făcut unii.

2. Citeşte Romani 1:20,21,23,25. Ce principiu important desprindem de aici cu privire la modul în care să ne manifestăm preocuparea şi grija faţă de lucrurile create?

Romani 1

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Creştinii nu se închină la idoli cu chip de animale, ca păgânii din vechime, dar ce putem spune despre un creştin care are o preocupare mai mare pentru animale, în general, sau pentru un animal de companie, de exemplu, în dauna grijii pe care ar trebui să o aibă faţă de semeni, faţă de oamenii făcuţi după chipul lui Dumnezeu, şi pe care porunca divină ne cere să-i iubim ca pe noi înşine?

Noi râdem de extremişti, însă trebuie să fim atenţi să nu cădem noi înşine în vreuna dintre extreme. Ai cumva această tendinţă?

Sursa: www.studiu-biblic.ro

Boala de care și zeii se tem

admin — Sun, 19 Feb 2012 04:00:05 +0000

8. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui faraon.
9. Ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi.”
10. Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi.
11. Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi egiptenii.

Atunci când se abăteau boli asupra Egiptului sau izbucneau diferite epidemii, egiptenii aduceau ofrande și se închinau la trei zeii: Sekmet, o zeiță ce avea cap de leu și despre care se credea că are puteri asupra bolilor; Sunu, zeul epidemiilor și Isis, zeița vindecării. Cu un asemnea trio te puteai aștepta ca egiptenii să nu aibă temeri legate de următoarea plagă ce îi amenința, erau mai mult decât protejați.

Realitatea însă a fost că epidemia carea izbucnit la porunca lui Dumnezeu nu a putut fi înlăturată decât prin Cuvântul Lui. Cu toată știința medicală și cu tot cu zei protectori, egiptenii mici și mari, săraci și bogați, școliți și analfabeți, au fost loviți de o boală ce nu avea leac.

Istoricul Joseph Flavius scrie, legat de plaga aceasta, următoarele: ”…(Dumnezeu) a făcut ca trupurile oamenilor să fie acoperite de bube cu puroi care îi mistuiau pe dinăuntru. Astfel au pierit o mare parte dintre egipteni.” Natura exactă a acestei boli nu este clară, însă este evident că era o boală care a apărut la cuvântul lui Moise printr-un mod, cel puțin, ciudat – funingine aruncată spre cer.

De ce funingine? Un posibil răspuns ar putea fi acela de a parodia anumite leacuri egiptene care aveau în componența lor și cenușă. Așadar, cenușa era folosită în tratamentul unor boli, nu în stârnirea unor boli așa cum tocmai s-a întâmplat. O altă explicație ar putea fi și următoarea: boala urma să fie dureroasă asemenea unei arsuri iar efectul final al epidemiei va fi extincția precum unui lemn care este cuprins de flăcări.

Plaga are câteva particularități: în primul rând este prima plagă care afectează în mod explicit trupurile egiptenilor; în al doilea rând ar putea o aplicare a legii talionului sau ”cum ai măsurat așa îți va fi măsurat”, prin faptul că plaga mutilează trupurile egiptenilor la fel cu ei au mutilat prin abuz fizic trupurile evreilor înrobiți. În al treilea rând, și poate cea mai importantă particularitate a plăgii este faptul că vrăjitorii înșiși sunt loviți de boala aceasta, în așa măsură încât nu se pot prezenta în fața lui Faraon pentru sfătuire.

În mânia Sa, Dumnezeu se atinsese de cercul persoanelor apropiate din jurul lui Faraon și vestea apropierea de propria-i persoană. Dacă până acum, am fi putut spune că deciziile de eliberare a poporului au fost influențate de cercul politico-religios de care era înconjurat, acum când toți erau răpuși de boală, putea fi momentul în care Faraon să decidă să asculte de Domnul, spre binele tuturor. Fapt ce, din păcate nu a avut loc, atrăgând după sine o nouă plagă grea care va devasta și mai mult Egiptul și care va curma noi vieți de animale și oameni.

Plaga aceasta poartă cu ea un mesaj, cel puțin pentru mine: ostilitatea continuuă față de Dumnezeu poate conduce la situația în care și banala cenușă din propriul cuptor să-ți fie dușman, sau așa cum scria Eminescu în Scrisoarea III în dialogul dintre Mircea cel Bătrân și Baiazid: ”Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,/Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,/Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste…”.

Când te împotrivești lui Dumnezeu, să nu uiți că întotdeauna ești singur împotriva Lui, deși niciodată nu ești singurul.

Sursa: www.danielbota.ro

Grija faţă de ceea ce a creat Dumnezeu

Scoala Sabat — Sat, 18 Feb 2012 10:00:05 +0000

Studiul 8

18 februarie 2012

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Romani 1:25; 2 Petru 3:10-14; Geneza 2:15; Neemia 13:16-19; Evrei 1:3; Psalmii 100; Geneza 1:26-28.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15)

Gândul central: Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de mediu?

Care ar trebui să fie concepţia noastră, a adventiştilor de ziua a şaptea, despre mediu, mai ales dacă ţinem cont de faptul că pământul acesta este corupt, că va continua să fie corupt şi că într-o zi va fi distrus, ars în marele iaz de foc: „… trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Petru 3:10)? Dacă adăugăm la aceasta îndemnul biblic adresat oamenilor de a stăpâni „peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ” (Gen. 1:26), nu este de mirare că nu reuşim uneori să ne dăm seama cum ar trebui să ne raportăm la problemele legate de mediu.

Pe de altă parte, ca administratori ai tuturor darurilor lui Dumnezeu, nu avem noi obligaţia de a avea grijă de pământ? În fond, nu spune Biblia că pământul a fost creat de Dumnezeu, care l-a declarat a fi „foarte bun”? Ca popor care transmite mesajul că Dumnezeu este Creatorul (Apoc. 14:6,7), nu ar trebui să avem ceva de spus şi despre modul în care ne purtăm cu ceea ce a creat Dumnezeu?

Apocalipsa 14

6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

7. El zicea cu glas tare: “Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Săptămâna aceasta, vom studia câteva pasaje biblice care se referă la aceste probleme.

Sursa: www.studiu-biblic.ro

Studiu suplimentar

Scoala Sabat — Fri, 17 Feb 2012 10:00:02 +0000

Studiul 7

Vineri , 17 februarie 2012

„Să oprească Dumnezeu soarele din lucrarea lui în Sabat, să nu mai trimită razele lui blânde ca să încălzească pământul şi să hrănească vegetaţia? Să oprească sistemele lumilor în ziua aceasta sfântă? Să le poruncească El apelor să se oprească şi să nu mai ude câmpurile şi pădurile şi să spună valurilor mării să se oprească din mişcarea lor neîncetată? Grâul şi porumbul să se oprească din creştere, iar strugurii în pârg să-şi întârzie coacerea? Pomii şi florile să nu mai dea muguri şi să nu mai înflorească în Sabat?

În cazul acesta, oamenii n-ar mai avea nimic din roadele pământului sau din binecuvântările care fac viaţa plăcută. Natura trebuie să-şi continue mersul ei neschimbat! Dacă Dumnezeu Şi-ar opri mâna pentru o clipă, omul ar cădea şi ar muri. Şi omul are o lucrare de făcut în ziua aceasta. Nevoile vieţii trebuie satisfăcute, bolnavii trebuie îngrijiţi, lipsurile celor în nevoie trebuie împlinite. Acela care neglijează să-i ajute în Sabat pe suferinzi nu va fi socotit fără vină. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om şi faptele de milă sunt în armonie desăvârşită cu scopul urmărit prin ea. Dumnezeu nu doreşte ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră, fie în Sabat, fie în altă zi, dacă acea suferinţă poate să fie îndepărtată.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 206, 207

Întrebări pentru discuţie

– Este simplu pentru noi să criticăm asprimea şi răceala liderilor religioşi din vremea lui Isus. Regulile omeneşti erau atât de vechi, încât ei le considerau esenţa păzirii Sabatului, de aceea ei aveau convingerea că Isus călca Sabatul. Cum putem face deosebire între principiu şi tradiţiile omeneşti? Este dificil de făcut această distincţie?
– În cadrul grupei, analizaţi mai bine ideea că Dumnezeu S-a odihnit la încheierea lucrării de creare a pământului şi la încheierea lucrării de răscumpărare. Cum să înţelegem semnificaţia acestui fapt uimitor?
– Pune-te în locul unui om care crede că minunile făcute de Domnul Isus în Sabat sunt o dovadă a faptului că El dorea să-l desfiinţeze. Ce crezi că ar fi trebuit să facă sau să spună dacă Şi-ar fi dorit, într-adevăr, să fie făcută această schimbare?

Rezumat: Biblia ne arată că Dumnezeu este Domnul Sabatului zilei a şaptea, semnul distinctiv al calităţii Sale de Creator şi de Răscumpărător.

Sursa: www.studiu-biblic.ro

Domnul Sabatului (partea a doua)

Scoala Sabat — Thu, 16 Feb 2012 06:02:15 +0000

Studiul 7

Joi , 16 februarie 2012

Prin minunile făcute în Sabat, Mântuitorul a arătat care era scopul real al Sabatului: vindecarea şi refacerea. Menirea pe care i-a dat-o El este aceea de a ne aduce aminte de puterea creatoare a lui Dumnezeu. Sabatul este ziua în care El îi eliberează pe captivi (Luca 4:31-37), îi face pe şchiopi să umble (Luca 13:10-17, Ioan 5:1-9) şi pe orbi să vadă din nou (Ioan 9).

Luca 4

31. S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.

32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.

33. În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare:

34. “Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”

35. Isus l-a certat şi i-a zis: “Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

36. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: “Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!”

37. Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Luca 13

11. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.

12. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: “Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”

13. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.

14. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: “Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”

15. “Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, “oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?

16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”

17. Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Ioan 5

1. După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.

2. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.

3. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.

4. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: “Vrei să te faci sănătos?”

7. “Doamne”, I-a răspuns bolnavul, “n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”

8. “Scoală-te”, i-a zis Isus, “ridică-ţi patul şi umblă.”

9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

Ioan 9

1. Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.

2. Ucenicii Lui L-au întrebat: “Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”

3. Isus a răspuns: “N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

4. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

5. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta

7. şi i-a zis: “Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.

Pentru Isus, Sabatul avea de a face mai mult cu oamenii decât cu regulile. Din acest motiv a făcut El afirmaţia aceea celebră că Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru Sabat.

În acelaşi timp, după cum aminteam la începutul studiului de săptămâna aceasta, regulile îi protejează pe oameni atunci când sunt respectate corespunzător.

6. Isus a confirmat valabilitatea şi importanţa odihnei în ziua Sabatului atât în timpul vieţii Sale, cât şi la moarte. Care este ideea comună exprimată de toţi cei patru evanghelişti? Ce ne spune aceasta despre Sabat, în special în contextul actual al contestării valabilităţii Sabatului? Mat.27:57 – 28:1; Marcu 15:42 – 16:1; Luca 23:52 – 24:1 şi Ioan 19:31 – 20:1.

_________________________________________________________________________________________________

Matei 27

57. Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

58. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-L dea.

59. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză curată de in

60. şi L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.

61. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului.

62. A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat

63. şi i-au zis: “Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: “După trei zile voi învia.”

64. Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: “A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

65. Pilat le-a zis: “Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”

66. Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.”

Matei 28

1. La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

_________________________________________________________________________________________________

Marcu 15

42. Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului -

43. a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

44. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult.

45. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

46. Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

47. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

Marcu 16

1. După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

_________________________________________________________________________________________________

Luca 23

52. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

54. Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.

55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Luca 24

1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.

_________________________________________________________________________________________________

Ioan 19

31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

32. Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.

33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;

34. ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.

35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

36. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”

37. Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: “Vor vedea pe Cine au străpuns.”

38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.

39. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

40. Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.

41. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

42. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Ioan 20

1. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

_________________________________________________________________________________________________

Ce a făcut Isus după ce a strigat „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), arătând astfel că lucrarea Sa de răscumpărare s-a sfârşit? S-a odihnit în Sabat! La ce pasaj biblic te trimite cu gândul această afirmaţie? Bineînţeles, la Geneza 2:1-3. La sfârşitul lucrării de creare a lumii, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea. La sfârşitul lucrării de răscumpărare, El S-a odihnit tot în ziua a şaptea.

Ioan 19

30. Când a luat Isus oţetul, a zis: “S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Geneza 2

1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Dacă Legea a fost abolită la cruce după cum susţin unii, atunci de ce primul lucru pe care îl face Mântuitorul după răstignire este acela de a Se odihni în Sabat?

În concluzie, Isus a demonstrat valabilitatea şi importanţa Sabatului atât în timpul vieţii Sale, cât şi la moarte.

Sursa: www.studiu-biblic.ro